Poezie

Azi a murit poezia

Si am murit si eu odata cu ea

Senzatia de sufocare mi-a fost fatala

Nici nu stiu de unde a aparut pe furis

Eu scriam poezii iar ea m-a insfacat pe la spate

Si m-am trezit fara viata.

Semnele erau clare

Universul meu fusese invadat

Era o apasare

M-am simtit vinovata

M-am simtit tradatoare

Lipsa de aer mi-a luat mintile

Lipsa de continut imi goleste sufletul

Unde sunt toate cate nu mai sunt?

Au existat ele oare sau au fost cea mai frumoasa creatie de care am fost in stare?

Am fost cel mai scurt creator din istoria creatorilor

Si cu siguranta cel mai naiv?

Jurnal

Patru ani mai tarziu as scrie o poezie
Despre cum durerea devine suportabila
Pentru ca a urcat in minte
Nu iti mai striveste fiecare fibra a sufletului
Ai loc sa respiri
O vezi in sfarsit
Era atat de mare incat nu o cuprindeai cu privirea
Acum o vezi
Ai putea spune chiar ca o simti
E doar o umbra
A ceea ce a fost
A ceea ce ai fost
Mai esti?
Mai sunt,
Mereu altfel, mereu aceiasi
Mereu ma minunez
De infinit.

Statuie

E  inca iarna
Si ne indreptam cu totii
Spre plaja
Sau doar spre Soare.

Stau nemiscata
Ca o o statuie.
Ascult zgomotul echilibrului
Desi nu vorbim unul cu altul
Vorbim impreuna.
Stau nemiscata pentru a nu strica
Echilibrul.

Un inger ma mangaie usor pe umar
Imi spune ca desi moartea e inevitabila
La fel este si viata.

Nu m-am gandit niciodata la asta
Ajuta si ingerii la ceva.

Cel mai frica imi este
De faptul ca o singura greseala mai putin
Ar fi insemnat un umar fara inger.

Moartea ar fi fost inevitabila
Dar nu si viata.

Picatura cu picatura
Straluceste viata
In mana mea.

Vad

Pe Dumnezeu nu stii decat sa-l iubesti
A iubi inseamna a vedea Dumnezeul din omul de langa tine.

Vad iar firele argintii care tes Universul.
Ma bucur.
Inseamna un ragaz
In care ele fac treaba
Iar eu imi trag sufletul
Inainte de a pleca mai departe.

Ieri am lasat in urma usa labirintului
Si am pasit in spatiul fara timp.

Cele 3 creatoare ale Universului
Sunt Bine si Raul si Iubirea
Iar mai presus de toate sta
Libertatea de a alege.

Isus statea pe munte
Ne amintea ca a fi om
Inseamna a alege intre Dumnezeu si Ne-Dumnezeu
Un Univers drept
Este cel in care si Dumnezeu are libertatea de a alege sa fie
Ne-Dumnezeu.

Robotilor nu le este frica de oameni sau de greseli.
Oamenilor le este frica de oameni si de greseli
Si de multe ori de ei insisi.

Doi copii s-au urcat pana la urma intr-un autobuz
Un om frumos a inteles ca de oriunde veneau
Si oriincotro se indreptau
Aveau nevoie sa ajunga acasa.

Nu vreau sa stiu
Nu vreau sa vad
Nu vreau sa aud
Vreau doar sa simt.

Odihna

Lumina vine din intuneric
Bucuria vine din intristare.

Dragostea s-a asezat langa mine pe scaun
Statea cuminte in dreapta mea
Si zambea.

Sunt obosita mi-a zis
Nu mai vrea nimeni iubire
Am marfa multa si buna.

Am obosit
Am sa ma odihnesc un pic
Cu forte noi am sa continui
Sa caut oameni
Si sa sper.

Dumnezeu s-a asezat langa mine pe scaun
Statea in dreapta mea si mi-a spus
Am obosit un pic
Am sa ma odihnesc
Ai grija de mine cat dorm.

M-am facut mica
Si am inteles
Ca somnul e bun
Mai ales cand ai pe cineva sa te vegheze.

Am sperat ca oamenii vor continua sa fie frumosi
Chiar si cand Dumnezeu doarme
In omul de langa mine
Asteptand sa se trezeasca.

A judeca inseamna
A nu intelege nevoia de lumina
Sau de odihna.

Secunde

Viata este cand
In intervalul dintre doua secunde identice
Vezi eternitatea.

Secundele nu mai par identice
Dupa ce ai ajuns la a doua secunda.
Te bucuri ca intervalul dintre cele doua secunde
Este minuscul,
Altfel ai fi murit strivit
De ce ai vazut.

Traim pentru intervalul dintre secunde
In care secundele nu exista
Existi doar tu si Creatorul tau.

Fericitii cei saraci cu duhul
Ei nu poarta cu ei spatiul dintre secunde
Nu sunt striviti de propria micime
Ei simt.

Viata este intre cele doua secunde
Iar restul e tacere.

Aripi

Iubirea impletea aripi
Nu stia sa faca altceva.
Ca sa-i dea de lucru
Dumnezeu ne-a taiat aripile
Si nu mai putem zbura
Decat dupa ce
Gasim iubirea
Si odata cu ea
Si doua perechi de aripi
Noi noute.

Ne trebuie alte aripi
Si aripi noi sunt greu de gasit
Mai bine nu mai zburam
Unde sa pleci pe vremea asta
Sa cauti aripi
Nici macar nu stii daca exista
Si cine le face.

Poate fabrica de aripi s-a inchis din cauza
Economiei nefavorabile.

Cred ca nici nu e nevoie de aripi
Cu doua maini si doua picioare
Ne vom descurca aici pe Pamant
Supravietuim si fara aripi.

Iubirea impletea aripi
Dar nu avea cui sa le dea
Oamenii nu mai veneau dupa ele
Drumul era lung
Ascuns si incet-incet
Uitat.

Aripile se adunau in capite de aripi
Iubirea le impletea cu drag
Altceva nu stia sa faca.