miercuri, 12 septembrie 2012

Statuie

E  inca iarna
Si ne indreptam cu totii
Spre plaja
Sau doar spre Soare.

Stau nemiscata
Ca o o statuie.
Ascult zgomotul echilibrului
Desi nu vorbim unul cu altul
Vorbim impreuna.
Stau nemiscata pentru a nu strica
Echilibrul.

Un inger ma mangaie usor pe umar
Imi spune ca desi moartea e inevitabila
La fel este si viata.

Nu m-am gandit niciodata la asta
Ajuta si ingerii la ceva.

Cel mai frica imi este
De faptul ca o singura greseala mai putin
Ar fi insemnat un umar fara inger.

Moartea ar fi fost inevitabila
Dar nu si viata.

Picatura cu picatura
Straluceste viata
In mana mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu