marți, 26 aprilie 2016

Jurnal

Patru ani mai tarziu as scrie o poezie
Despre cum durerea devine suportabila
Pentru ca a urcat in minte
Nu iti mai striveste fiecare fibra a sufletului
Ai loc sa respiri
O vezi in sfarsit
Era atat de mare incat nu o cuprindeai cu privirea
Acum o vezi
Ai putea spune chiar ca o simti
E doar o umbra
A ceea ce a fost
A ceea ce ai fost
Mai esti?
Mai sunt,
Mereu altfel, mereu aceiasi
Mereu ma minunez
De infinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu