Argintiu

Nu am inteles rostul suferintei
Parea mereu calea cea mai grea

Nu stiam nici macar spre unde.

Era spre ziua de azi

Cand este iarasi joi.

Am inteles ca alternativa
Ar fi fost o Bibile ilustrata
Mi-am simtit propria aroganta
Si m-am cutremurat.

Mersesem
Spre ziua in care am vazut
Cum exista Dumnezeu

Nu neaparat in mine
In imensa-I generozitate
Poate doar langa mine.

Omul

Alege sa  gandeasca cu inima

Simtind cu Dumnezeul din el
Modeleaza intreg Universul.

Ce inseamna "Nu m-ati hranit"
A intrebat omul cu Biblia ilustrata

Am ras si am cazut.

A raspuns tot el
Omul ce cauta bucuria
"Eu sunt in voi".

Vazusem, chiar vazusem  in dimineata aceea
Cum modeleaza ea Universul.

Apoi am auzit
Apoi am ras
Apoi am amutit
Si am plans.

Bucuria vine
De la flacara lumanarii
Arde, purifica

Nedemna de ea voi fi mereu.

Un infinit impartit la miliarde
Inseamna tot un infinit
Mai mic
Mai usor de dus.

Fericit e cel ce stie
Cel ce vede
Cel ce simte
Cel ce a gasit
Cel pururea nedemn de El
Sau cel ce cauta?

Eu simt dar nu stiu cum
El nu simte insa stie cum.

Am vazut firele argintii,
Alegerile mele,
Dorinte ce nu-mi apartin,

Cum imi urzesc fiinta.

Ce fac
In afara de a cadea in capcana mandriei?

Pacea este inaintea dreptatii
Spune omul cu Biblia ilustrata.

Intr-adevar nu este dragoste
E insa
Pace, lumina, bucurie, poezie.

Am gasit pacea
A gasit bucuria.

Magie

Am devenit un om normal
Nu mai am puteri magice
Nu mai fac lucrurile sa se intample
Cu puterea mintii
Nu mai vad viitorul
Nu mai citesc trecutul
Nu mai inteleg prezentul
Sunt pur si simplu
Doar un om.

Puterile magice ma cam speriau
Nu le vedeam rostul
Nu stiam ce si cum
Si mai ales de ce.

Nu mai creez magie din neant
Am gasit in sfarsit o intrebuintare curiozitatii
Astept nerabdatoare fiecare clipa
Stiu sa ma bucur de fiecare dintre ele
Cui ii mai trebuie magie sau cunoastere
Cand are bucurie?

Univers

Nu mai sunt singura in univers
Lucrurile erau simple
Era universul meu
Creat si colorat
Cum imi place mie
Cu dorinte si sperante
Cu bucurie si tristete
Cu stari incerte si framantari fara raspuns.

Totul se intampla cum imi doream eu
Era suficient sa-mi imaginez ceva
Si aparea imediat
Din neant.
Magie pura.

Nu stiu ce s-a intamplat
Iar acum suntem doi in acest univers
Dorintele mele
Nu mai pun doar ele
In miscare firele argintii
Pe care se sprijina
Universul.

Dorintele tale au aceleasi drepturi si obligatii
Ca orice dorinte civilizate
Aflate in vizita intr-un univers ca al meu
Pana la urma am creat un univers echitabil.

Dorintele tale se joaca cu firele argintii
Le vad, le simt, ma ating
Drepturile sunt drepturi
Nu mai pot interveni
Dupa ce le-am creat
Ce fel ce creator as mai fi
Sa-mi alterez propria creatie?

Cum ai reusit sa te strecori nu inteleg
Parea un univers ferit privirii
Acum suntem doi
Asta ma incurca putin
Si ma surprinde foarte mult.

Iti place aici
Nu pare ca te-ai grabi sa pleci.

Mi se trage de la drepturi
Am vrut sa fiu un creator responsabil
Si uite unde am ajuns
Ne batem in magie
Iar eu aproape ca imi doresc sa castigi.

Firele de argint
Le vad, le simt, ma ating
Le vezi, le simti, te ating
Universul are acum o alta stralucire
O alta culoare
Cream impreuna
Galaxiile si miscarea lor
Prin univers.

Inger

S-a mutat din mintea mea in realitate
Imaginatia nu mai vrea sa ma coloreze
A obosit sa-mi tina companie
A stiut mereu ca acest moment va veni
Mi-a fost ajutor de nadejde
Stie insa ca nu se poate masura cu realitatea.

Am vazut un inger
Cu palarie alba si zambet complice
L-am revazut azi
Existase in imaginatia cuiva
Asa cum exista in realitatea mea.

Azi am vazut un inger
Ma privea din imaginatia cuiva
A vazut prin mine
M-a privit si mi-a spus
Ma bucur sa te revad.

Am visat
Ca ma dezbracam de mine
Si ma indreptam spre ocean
Albastrul ma linistea
Si imi incalzea neputinta.

Vad fire argintii
Care ne leaga si ne pun in miscare
Inima si mintea.
Tristetea lor este tristetea mea acum
Bucuria mea este bucuria lor.
Senin.

Safir

Nu e iubire
E doar bucurie
Doar atat am de dat
Nu sunt zgarcita
Doar atat am: bucurie.

Intreb in stanga si-n dreapta
Bucurie, bucurie
Vrea cineva bucurie?
Nici un raspuns.
Ura si inversunarea
Sunt la mare cautare
Bucuria e demodata
Sau pur si simplu plictisitoare.

Bucuria e in mine
Am sa intru in mine
Ca sa ma poti urma.

Pur si simplu te vad
Pur si simplu ma vezi
Imi vezi bucuria
Te vad in ochii mei.

Nu e iubire
E doar bucurie
Datatoare de viata.

Nu te iubesc
Ci sunt langa tine
Departe
Asa cum iti place.

E iarasi joi.

Intr-o zi

Stiu ca intr-o zi
Ma voi intinde pe pamant
Si voi muri.

Va fi momentul
Sa ma odihnesc.
Voi fi obosit de
Oameni frumosi
Oameni curajosi
Oameni buni
Oameni zambind.
Stralucirea lor
Ma va fi bucurat
Ma va fi umplut de lumina
Si de viata.

Pamantul ma va umple
De moarte
Voi intelege atunci
In secundele dintre Cer  si Pamant
Ce sunt.

Voi visa  sfinti
Cu care ma cert
Pentru ca oamenii sunt prea ocupati
Sa se certe cu mine.

Voi visa ca oamenii frumosi
Sunt  ingeri
Intr-un univers paralel.

Nu mai am incredere in simturi
Ci in poezie.

El nu e sufletul meu pereche
Dar ma face sa zambesc.
Suflete pereche am mai vazut cateva
Dar nu m-au facut sa zambesc
Dimpotriva.

Respir.
Aerul rece imi trezeste plamanii.
Am invatat sa respir.

Timp

Sunt undeva intre mine si timp.

Fac un popas intre spatiu si timp
Am facut destule alegeri~
Ma odihnesc acum intre spatiu si timp
In dimensiunea 3,5.

Nu mai trebuie sa decid
Daca ma intorc in spatiu sau in timp
E prea frumos aici
Nu as vrea sa se supere spatiul sau timpul ca nu le-am ales.

Raman aici intre mine si timp
Respir cerul albastru
Imi privesc sufletul
Agatat undeva intre spatiu si timp

Si vad punctul.

Numim punct ceea ce nu are parti
Numim dreapta ceea ce nu are grosime
Dar are puncte fara parti
Fiecare punct al dreptei se multiplica in ea insasi si dreapta devine plan
Fiecare dreapta a planului se transforma in el insusi si planul devine spatiu
Fiecare plan al spatiului se rasuceste incet  in spatiu si timpul contine astfel un infinit de universuri.

Fiecare parte devine  o copie miniaturala a intregului.
E ca un fulg de nea un pic mai cosmic.

Sunt undeva intre spatiu si timp
Sau intre un punct si o dreapta
Sunt punctul ce nu are parti
Dar  genereaza un  infinit de universuri.

Sa facem schimb de universuri
Si tu esti un punct ce nu are parti

Sunt ele un infinit da tot te plictisesti de aceleasi universuri.

Ale mele sunt vesele si un pic nazdravane
Ai si tu cateva care imi fac cu ochiul
E mai amuzant asa
Stam undeva intre spatiu si timp
Ne uitam curiosi  spre universurile celuilalt
E ca si cum am schimba timbre
Pe scara de la etajul 4
Mie imi plac cele cu mari si oceane
Si cele cu galaxii in forma de semnul exclamarii.

Nu e asa de complicat
In dimensiunea 3,5
E doar colorat  si senin.

Micul infinit

Ma copleseste infinitul, ma striveste.
Nu infinitul celor un infinit de universuri
Un numar rezonabil de universuri pana la urma
Mai putine nici nu ar incapea.

E si infinitul asta un numar ca oricare altul
Dar nu infinitul numarului de universuri ma striveste
Ci un alt fel de infinit.
Nu pare sa fie doar un numar si sa-mi simplifice situatia
Stiu bine sa adun si sa scad numere
Asta nu pare usor de scazut sau de adunat
Nu stiu ce e
Doar simt
Povara-i pe umerii mei mici.

Imi trebuie umeri mai mari ma gandesc
S-ar putea sa fie greu de gasit
Cine mai are umeri mari de imprumutat?
Abia isi sustine fiecare
Pe umeri propriul chip.

Nici macar eu nu ma pot lua in serios
Desi tocmai am primit un infinit
Trebuie sa ai mai multe fire de par alb
Pentru a simti infinitul
Fara a fi strivit de simplitatea lui
Cred ca a vazut firele mele albe
Si ca crezut ca sunt altcineva.

Cum altfel se explica prezenta lui
Pe doi umeri care abia poarta un cap si-o minte
Daramite un infinit atat de simplu?

Sa nu va mirati daca maine
Voi avea mai putine fire albe
Si-un infinit mai mic de purtat
Bine ca am de unde alege
Ce ma faceam daca nu aveam decat un infinit?
S-au fabricat si modele mai mici
De buzunar
Pentru umeri mai mici
De om.

Ce ai facut azi?
Am primit un infinit
Dar unul mic
Ce o sa creasca odata cu umerii mei.

Simturi

Ratacesc prin lume fara simturi
Cred ca le-a imprumutat cineva
Si a uitat sa le returneze.

Am ramas fara ele,
Descurca-te cum poti acum.
Este o pedeapsa sau o binecuvantare
Sau doar o realitate de acceptat ca atare?
Confectionez cu migala substitute
Imi este din ce in ce mai greu
Sa-mi amintesc chipul lor surazator.

Am invatat sa traiesc cu copiile aproape  fidele
Ale frumoaselor mele simturi
De care se bucura
Un alt om.
Cum se traieste fara simturi
Incotro te indrepti fara ele?

Au fost si zile in care lipsa lor
Ma durea prea tare.
Simturile mele stiau,
Ma simteau
Cum altfel decat sa ma simta
Imi trimiteau din cand in cand
Mesaje simple
De incurajare
Nu te lasa, ai sa ne gasesti
Suntem aici.

Intr-o zi am luat-o la stanga
In loc de dreapta
Mergi la dreapta imi spuneau
Dreapta e sigur dreapta
Stanga e mai complicata
Mintea s-a supus
Era chemarea lor
Simtindu-le apropierea
Am zarit un om.

Sa facem schimb de simturi,
M-am gandit sa-I spun
Cum faceam schimb de timbre
Le poti pastra pe ale mele
Dar sa mi le dai pe ale tale,
Sau macar cateva
Asa ar fi drept,
Viata e nedreapta am  auzit  imediat
Dar nu de la omul care ratacise prin lume cu simturile mele.

M-am apropiat
Au navalit cu  putere,
Sprintare si vesele,
M-au umplut imediat,
Ce dor ti-a fost,
Ajunsesei sa crezi
Ca nu le vei mai revedea niciodata.

Plecasera de capul lor fireste
Stiau ele  nebunele
Ca eu le voi cauta
Si nu voi obosi sa-mi doresc
Sa fiu om din cap pana in picioare?

Daca as fi renuntat?
Mult nu mai aveam,
Trebuie sa recunoasteti
Au fost tare inconstiente
Nu s-au gandit inainte.
Ce sa le ceri si lor
Pana la urma
Simturi care gandesc mai rar intalnesti.

Sunt ale mele sa stii
I-am spus suparata,
Omului care venea pe drum cu simturile mele
Ai niste simturi tare vesele si prietenoase,
Mi-a spus.

Singuratatea e lunga cand nu ai cateva simturi sprintare
Sa-ti tina companie,
Ma bucur ca am dat peste ale tale,
Sau au dat ele peste mine
Nici macar nu imi dau seama.
Sunt bine educate si razbatatoare,
Politicoase si un pic prea zglobii
Dar o sa-mi lipseasca foarte tare.

E timpul sa plec.
Simturile astea provoaca tot felul de incurcaturi dupa cum se pare
Pot eu sa las omul fara simturile mele?
Mai stau si eu un pic pe aici
Le putem simti impreuna.
S-au cam atasat de el
Le-ar parea rau sa ramana fara omul
Care venea pe drum
Ghidat de simturile mele.

Acasa

Ce faci acasa m-a intrebat mirata
Scriu poezii am spus
Cum adica scrii poezii
Dintotdeauna le-am scris
Cu ochii, cu buzele, cu mintea si cu inima
In fiecare om pe care l-am zarit
In lunga calatorie spre casa.

Stiu acum sa ajung acasa
Am avut mereu hartie si creion la mine
Dar cel mai bine este sa scrii poezii cand ajungi acasa.

In metrou e o mare de haine negre
Semn ca a venit iarna sau e la moda doliul anticipat pentru cand nu vor mai fi,
Sunt o picatura de alb  in marea de negru,
Semn ca si eu port doliu
Dar nu anticipat ci care plange
Trecerea unei  picaturi de alb din marea de negru in oceanul de lumina
Nu sunt multe picaturi de alb  in marea de negru
Insa ele se recunosc de la distanta si isi zambesc discret
Unele merg acasa, unele au ajuns deja,
Unele scriu poezii si isi contempla existenta
Altele se joaca cu ingerii si isi savureaza non-existenta.



Pentru Elena

Trei

Frica este cand prea inteleapta-ti sfatuitoare,
Mereu in gandurile tale, 
Renunta discret la convingatoarele-I argumente
Si renunta la a mai fi cel mai trist lucru imaginabil,
Siropos ar fi sa spun
Ca dragostea devine mai puternica decat moartea.

Totusi o spun
Nu exista alt mod de a o spune,
Nu exista alt mod de a o gandi sau simti.

Modesta si mereu inteleapta,
Moartea nu se simte amenintata de noua mea prietena,
Dimpotriva, e o partenera de nadejde,
Se bucura ca nu mai suntem doar doua acum,
Devenise un pic monoton.

Nu ii e rusine sa recunoasca,
In trei timpul trece mai frumos,
Sa vezi atunci veselie si frumuseste de drumetie,
Sa vezi atunci calatorie  placuta,
Fara harti si trasee atent ticluite,
Fara planuri si estimari,
Stiu, stiu ca vor fi si zile innorate sau
Drumuri  prea greu de descifrat,
Nu am uitat
Macar azi lasati-ma
Sa ma bucur
SI sa-mi intampin cum se cuvine
Noua partenera de drum.

Mic

Omul mic este cand

Cocotat pana la inaltimea micimii lui

Nu ajunge nici pana la glezna omului mare.

Nu poate sa se inalte

In ciuda eforturilor sale repetate.

Incepe asadar,

Sigur fiind  pe calitatile sale de manuitor al harletului,  

Sa-l sape pe omul cel mare

De acolo de jos

De la inaltimea micimii lui.

Omul mare se uita mirat in jos

Si vazand eforturilor micutului,

Zambeste amar

Si suspina cu parere de rau.

Fara nici un fel de efort

El, omul mare,

Pleaca mai departe

Insotit desigur si de  umbra-i

Ce proteja omul mic de arsita mistuitoare,

Umbra pe care omul mic o confundase

Cu omul mare

De acolo de jos,

Lucrurile nu sunt mereu foarte clare.

Incercase sa sape

De la inaltimea micimii lui,

Dar cum ai putea oare sa crezi

Ca poti dobora o umbra?

Omul mare iti oferise umbra ta,

Sa scapi de ea nu mai pare o idée stralucita,

Sa vedem ce faci acum omule mic!

Vei cauta o alta umbra de sapat,

Vei ajuta un alt om mic sa doboare umbre

Sau vei urma pur si simplu omul mare

Si vei creste protejat de umbra lui racoroasa  

Pana vei deveni suficient de mare

Incat sa devii

Un alt om mare care priveste in ochi si in suflet omul mare

Iar nu in sus de la inaltimea micimii omului mic?  

Alege omule mic

Dar asuma-ti apoi alegerea

Nu e niciodata prea tarziu

Sa te opresti din sapatul inutil al umbrelor

Si  sa cresti adapostit fiind

De pretioasa umbra

A omului mare.

Septembrie

A fost odata

Un om serios si responsabil

Care cumpara,

Decora

Si pregatea un camin

Pentru viata voastra

Impreuna.

Nu s-a gandit

Sa te intrebe

Daca ai ceva de spus

Chiar numai despre florile din geam

El fiind posesorul adevarului absolut

Inclusiv in materie de culori

De ghivece.

Muscatele rosii

Miros a copilarie

Ti le-ai fi dorit

Dupa ce ai fi primit

Permisiunea

Sa ti le doresti.

Frica viitorului de plastic

S-a risipit.

Afli de la un om

Ca restul de culoare

Il vei adauga tu

Simtind el cumva

Cu ochiul lui de artist

Sau doar de om

Ca ceea ce iti trebuie

Este mult alb.

Ai destule culori

Vei umple spatiul dintre clipe

Asa cum te-au invatat

Maiastrii copii.

E atat de simplu,

Probabil prea simplu

Pentru a se fi intamplat

Cu adevarat.

E prea mult

Chiar si pentru aventuriera din tine

Sa nu poti schimba

Culoarea ghiveciului

Din fereastra casei

Din poza perfecta

A unui viitor perfect

Imaginat de un om perfect.

Se pare ca esti prea mofturoasa

Si nu meriti o viata pur si simplu perfecta,

Drept pedeapsa ai sa primesti in schimb

Una reala,

Cu oameni frumosi de vii.

Si fii atenta,

Ai sa primesti chiar si bucuria de a trai

Si emotia reala

A unei dimineti de septembrie.

Bucati din mine se desprind

Si cad incet

Pe hartie

Pentru a face loc

Culorilor.

Speranta

Speranta este cand esti intrebat

Cum de mai rezisti

Si nu te prabusesti pur si simplu

Sub povara coplesitoare a raspunsului.

Speranta este cand spui

Ca nu mai ai resurse sa lupti

Sau sa te impotrivesti

Si doar te faci mic si astepti

Contractia timpului.

Speranta este cand acesta

Este singurul adevar

Care ti-a mai ramas,

Singurul adevar de care poti fi sigur,

Certitudinea ca  totul,

Inclusiv existenta ta,

Sunt trecatoare.

In momente ca acela

Efemerul existentei

Nu mai induce frica de sfarsit  

Ci aduce el insusi eliberarea

Si iesirea din bucla infinita

A existentei noastre finite.

Viata

Viata este cand porti in tine

In fiecare secunda a existentei tale,

Moartea

In fiecare gand,

In fiecare zambet  

Si in fiecare moment de indignare.

Viata este cand vezi in  oamenii din jurul tau

Amintirea a ce vor deveni dupa ce nu vor mai fi,

Vezi mai mult decat vad oamenii dragi lor.

Viata este  cand

A vedea cu ochii mintii ceva ce in curand nu va mai exista

Nu este decat un mod de a-ti petrece timpul in metrou,

Viata este cand aceste ganduri sunt mereu cu tine

Si intelegi in sfarsit vorbele marilor sfinti,

Tristi inlauntrul nostru si veseli in afara,

Viata este cand ipocrizia acestei afirmatii devine

Natural si firesc

Propria-ti natura.

Infinit

Viata este cand deschizi ochii si vezi

Ca parintii tai sunt frumosi si tineri

Pentru ca sunt infinit de buni.

Bunatatea nu ii lasa sa adune

Amaraciune si ranchiuna,

Ii curata de fiecare data

Si ii face sa straluceasca

Din ce in ce mai tare.

Viata este cand iti dai seama ca ei, parintii,

Sunt singuri oameni care te iubesc

Fara sa astepte nimic in schimb,

Sunt mereu la fel de sinceri

Si nu au interese ascunse

Cum au cativa locuitori ai aceste planete.

Poate gresesc din cand in cand

Insa intentia de a face rau

Iese din discutie,

Sunt pur si simplu oameni

Frumosi si infinit de buni.

Iubire

Iubirea este atunci cand nu poti decat sa iubesti un om frumos,
Frumusetea omului din fata ta

Nu poate fi decat iubita,

Ce altceva sa faci cu ea?

Frumusetea inseamna sa schimbi apa la florile

Care fac toamna si mai frumoasa  

Si sa te miri cand eu am obsevat

Sau sa oferi o dupa-amiaza de toamna

Cu bucuria unui copl care a primit o jucarie.

Asa se explica cred

Cum putem iubi

Mai multi oameni in acelasi timp.

Ei sunt toti frumosi in felul lor

Si pentru fiecare fel ai si tu,

Mereu la indemana,

Un alt fel de iubire.

Fericirea a survenit joi

Cantaritul pisicii era indiciul fericiri

Ca urmare,

Fericirea a survenit joi.

A fost primul indiciu

Cum ca aceaste randuri urmau sa fie scrise,

Primele semne ale eliberarii de viata

In forma pe care o cunoastem prea bine cu totii,

Primul indiciu cum ca propria-mi carne 
Nu ma mai continea

Ci eu o contineam pe ea.

Ea, propria-mi carne,  

Nu era decat hartia pe care notasem,

Cu constiinciozitate,

Tot ceea ce ma pregateam sa fiu,

In asteptarea zilei in care voi transcrie totul aici,

Chiar aici.

Si ea, carnea,

Va deveni iar o tabula rasa

Si se va fi eliberat in sfarsit

De povara-mi propriei existente.

Pentru Andrea

Galben

Fericirea este cand un copil picteaza totul in galben

Este doar un copil fericit,

Cand o sa foloseasca mai mult  culori

O sa inceapa sa fie nefericit

Le-au spus inteleptii doctori
Parintilor ingrijorati.

Cu ce culoare sa ma imbrac l-am intrebat,

Cu galben a spus,

Este culoarea care ti se potriveste a gandit

Si eu am simtit fiecare silaba a gandurilor lui.