Micul infinit

Ma copleseste infinitul, ma striveste.
Nu infinitul celor un infinit de universuri
Un numar rezonabil de universuri pana la urma
Mai putine nici nu ar incapea.

E si infinitul asta un numar ca oricare altul
Dar nu infinitul numarului de universuri ma striveste
Ci un alt fel de infinit.
Nu pare sa fie doar un numar si sa-mi simplifice situatia
Stiu bine sa adun si sa scad numere
Asta nu pare usor de scazut sau de adunat
Nu stiu ce e
Doar simt
Povara-i pe umerii mei mici.

Imi trebuie umeri mai mari ma gandesc
S-ar putea sa fie greu de gasit
Cine mai are umeri mari de imprumutat?
Abia isi sustine fiecare
Pe umeri propriul chip.

Nici macar eu nu ma pot lua in serios
Desi tocmai am primit un infinit
Trebuie sa ai mai multe fire de par alb
Pentru a simti infinitul
Fara a fi strivit de simplitatea lui
Cred ca a vazut firele mele albe
Si ca crezut ca sunt altcineva.

Cum altfel se explica prezenta lui
Pe doi umeri care abia poarta un cap si-o minte
Daramite un infinit atat de simplu?

Sa nu va mirati daca maine
Voi avea mai putine fire albe
Si-un infinit mai mic de purtat
Bine ca am de unde alege
Ce ma faceam daca nu aveam decat un infinit?
S-au fabricat si modele mai mici
De buzunar
Pentru umeri mai mici
De om.

Ce ai facut azi?
Am primit un infinit
Dar unul mic
Ce o sa creasca odata cu umerii mei.